Rezultate principale (Impresie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impression, lat. impressio)
1. efect produs în conştiinţă de un factor din afară; gânduri, imagini etc. întipărite în amintire.
2. a face (sau a produce) ~ = a impresiona puternic; a da (sau a lăsa, a face) ~a că = a părea că.
4. a avea ~a că... = a bănui, a crede că.
Rezultate secundare (Impresie):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cénesthésie)
1. impresie generală, nediferențiată, care rezultă din totalitatea senzațiilor primite de la organele interne, caracterizându-se printr-o dispoziție plăcută sau neplăcută; sensibilitate care reflectă propria existență fizică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quadrophonie)
1. tehnică de captare și redare a sunetului care folosește patru canale independente și permite reproducerea muzicii și a efectelor sonore cu o impresie accentuată de spațiu; cvadrifonie, tetrafonie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couleur, lat. color)
1. senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; aspectul colorat al corpurilor.
2. ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). ~ rece - culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben, albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentaţie neagră, galbenă etc.
3. (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc.
5. fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva.
6. ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, epoci etc.
7. materie, substanţă colorantă; vopsea.
8. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, caro şi cupă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)
1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.
2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.
3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.
4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.
5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.
7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. hypnotique)
1. I. care se referă la hipnoză și hipnotism; care provoacă hipnoză, provocat de hipnoză.
2. care are proprietatea de a provoca somn.
3. (fig.) care produce o impresie foarte puternică; fascinant, captivant.
4. II. substanță chimică care are proprietatea de a favoriza somnul sau de a provoca o stare artificială de somn; somnifer, hipnagog, hipnotizant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. idiosyncrasie)
1. predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente et cetera; (prin ext.) aversiune față de ceva.
2. (psihologie) ansamblu de caracteristici specifice fiecărui individ (psihice, comportamentale, fizice), care îl deosebesc de ceilalți și care îi determină modul particular de a reacționa la mediul său și la agenții externi; comportament particular sau personalitate psihică specifică fiecărui individ.
3. (farmacologie) dispoziția particulară a unui individ de a răspunde la un tratament, numită și reacție idiosincrasică.
4. (psihologie) dispoziția umană de a experimenta diferit, în funcție de individ, o impresie exterioară sau senzorială.
5. (lingvistică) tendința de a folosi un anumit lexic, în funcție de starea de spirit, pentru exprimarea într-o anumită limbă.