Dictionar

Rezultate principale (Impresie):

Impresie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impression, lat. impressio)

1. efect produs în conştiinţă de un factor din afară; gânduri, imagini etc. întipărite în amintire.

2. a face (sau a produce) ~ = a impresiona puternic; a da (sau a lăsa, a face) ~a = a părea că.

3. senzaţie; părere.

4. a avea ~a că... = a bănui, a crede că.


Rezultate secundare (Impresie):

Cenestezie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cénesthésie)

1. impresie generală, nediferențiată, care rezultă din totalitatea senzațiilor primite de la organele interne, caracterizându-se printr-o dispoziție plăcută sau neplăcută; sensibilitate care reflectă propria existență fizică.


Cuadrofonie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quadrophonie)

1. tehnică de captare și redare a sunetului care folosește patru canale independente și permite reproducerea muzicii și a efectelor sonore cu o impresie accentuată de spațiu; cvadrifonie, tetrafonie.

2. (var.) quadrofonie.


Culoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couleur, lat. color)

1. senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; aspectul colorat al corpurilor.

2. ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). ~ rece - culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben, albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentaţie neagră, galbenă etc.

3. (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc.

4. nuanţă, ton.

5. fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva.

6. ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, epoci etc.

7. materie, substanţă colorantă; vopsea.

8. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, caro şi cupă).


Efect

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)

1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.

2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.

3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.

4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.

5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.

6. (mil.) echipament.

7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.


Hipnotic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. hypnotique)

1. I. care se referă la hipnoză și hipnotism; care provoacă hipnoză, provocat de hipnoză.

2. care are proprietatea de a provoca somn.

3. (fig.) care produce o impresie foarte puternică; fascinant, captivant.

4. II. substanță chimică care are proprietatea de a favoriza somnul sau de a provoca o stare artificială de somn; somnifer, hipnagog, hipnotizant.


Idiosincrasie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. idiosyncrasie)

1. predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente et cetera; (prin ext.) aversiune față de ceva.

2. (psihologie) ansamblu de caracteristici specifice fiecărui individ (psihice, comportamentale, fizice), care îl deosebesc de ceilalți și care îi determină modul particular de a reacționa la mediul său și la agenții externi; comportament particular sau personalitate psihică specifică fiecărui individ.

3. (farmacologie) dispoziția particulară a unui individ de a răspunde la un tratament, numită și reacție idiosincrasică.

4. (psihologie) dispoziția umană de a experimenta diferit, în funcție de individ, o impresie exterioară sau senzorială.

5. (lingvistică) tendința de a folosi un anumit lexic, în funcție de starea de spirit, pentru exprimarea într-o anumită limbă.

6. (var.) idiosincrazie.