Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. impressionner)
1. a produce o vie impresie; a emoţiona.
2. (despre lumină) a acţiona asupra stratului sensibil al unei plăci, al unui film fotografic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impressionnable)
1. care se impresionează uşor; emotiv, sensibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impressionnabilité)
1. însuşirea de a fi impresionabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impressionnant)
1. (şi adv.) care produce o impresie, o emoţie puternică; tulburător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. impresiona)
1. acțiunea de a impresiona și rezultatul ei; emoționare, sensibilizare.
2. modificarea substanței sensibile de pe o placă, un film sau o hârtie fotografică prin efectul luminii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anancastique, germ. anankastisch)
1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simţului realului, tendinţa spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre şi impresionabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bouleversant)
1. care bulversează; tulburător, impresionant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cinédensigraphie)
1. metodă de investigaţie a inimii, a vaselor pulmonare şi a plămânilor, bazată pe fenomenul impresionării variate, a unor celule fotoelectrice în funcţie de densitatea unui fascicul de raze roentgen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cliché)
1. plată (film) fotografică impresionată de lumină, proba negativă a unei fotografii.
2. planşă, copia unui text, a unei figuri pentru imprimare.
3. (fig.) frază banală, expresie stereotipă; şablon.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. développer)
1. a trata cu un reactiv chimic un material fotosensibil impresionat, pentru a face să apară clar imaginea formată la expunere.
2. a face vizibile, prin procedee speciale, semnele scrise cu cerneală simpatică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)
1. referitor la dramă, la teatru.
2. gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile şi sentimentele, ducând la desfăşurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică ~ă = prezentare (analitică) a unei reprezentaţii teatrale; artă ~ă = arta şi teoria punerii în scenă şi interpretării operelor dramatice; dramă (2).
3. (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată şi plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată.
4. (fig.; despre întâmplări, situaţii etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat.