Rezultate principale (Impuls):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. impulse, lat. impulsus)
1. forţă, imbold, stimul capabil să determine o acţiune, o mişcare.
2. (fil.) ~ primar = impuls iniţial imprimat de divinitate, căruia i s-ar datora mişcarea materiei.
3. (electron.) grup de oscilaţii de foarte înaltă frecvenţă care se succed periodic într-
Rezultate secundare (Impuls):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cvasi- + impuls)
1. (fizică) mărime vectorială analoagă impulsului ce caracterizează starea unei particule sau cvasiparticule în câmpul periodic al unei rețele cristaline.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impulsion, lat. impulsio)
1. tendinţă cauzată de un factor psihologic, emoţional; excitaţie.
2. mişcare pe care o imprimă unui corp o forţă din afară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (impuls + -iona)
2. a imprima o mişcare; a stimula, a îndemna, a îmboldi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (impulsiona)
1. faptul de a impulsiona.
2. imprimare a unei mișcări; producere a unui impuls; impulsionat.
3. convingere a unei persoane de a face un lucru; îndemn, îndemnare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impulsion, lat. impulsio)
1. acțiune de a împinge, de a da o mișcare unui corp; împingere exercitată pe o perioadă de timp, în general foarte scurtă, asupra unui corp staționar și care determină mișcarea acestuia.
2. principiu care determină dezvoltarea, dinamismul unei activități sociale, economice, intelectuale; principiul care determină acțiunea unei persoane.
3. dorință bruscă și imperioasă de a realiza un act.
4. (psihologie) tulburare psihică caracterizată printr-o tendință necontrolabilă de a îndeplini acte care satisfac o nevoie presantă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impulsif)
1. (om) care acţionează sub influenţa primului impuls; violent, nestăpânit, brutal.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după rus. aktivizirovati)
1. a îndemna să fie mai activ; a impulsiona, a dinamiza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Afferenz)
1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. agromania)
1. impuls morbid de a trăi în solitudine, de a se retrage la ţară.
Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)
1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)
1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autoflageller)
1. refl. a se supune singur unor chinuri fizice sub impulsul unor credinţe mistice.