Dictionar

Rezultate secundare (Impulsiv):

Impulsiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impulsif)

1. (om) care acţionează sub influenţa primului impuls; violent, nestăpânit, brutal.


Impulsivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impulsivité)

1. însuşirea de a fi impulsiv; lipsă de stăpânire, violenţă, brutalitate.


Dionisiac, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)

1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian.

2. serbări ~e = dionisii.

3. (la Nietzsche) care desemnează predominanţa impulsivă a pasiunilor, a simţurilor dezlănţuite, beţia extatică.


Drive

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. drive)

1. lovitură puternică la tenis, golf şi base-ball care imprimă mingii o viteză mare şi o traiectorie razantă.

2. (jaz) manieră de execuţie prin elan, stimulator, vigoare, forţă impulsivă.

3. (psih.) tendinţă impulsivă, de natură instinctivă.


Impulsivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impulsivité)

1. însuşirea de a fi impulsiv; lipsă de stăpânire, violenţă, brutalitate.


Nostomanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nostomanie)

1. nevoia impulsivă (a cuiva) de a se întoarce în ţara sau locul unde şi-a petrecut copilăria.


Sangvin 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sanguin, lat. sanguineus)

1. referitor la sânge; prin care circulă sângele.

2. (despre oameni) cu o circulaţie a sângelui foarte activă; sangvinic.

3. temperament ~ = temperament vioi; impulsiv.

4. de culoarea sângelui.


Sangvinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. sanguinisch)

1. prin care circulă sângele; sangvin.

2. (despre oameni) la care circulația sângelui este foarte activă; sangvin.

3. (înv.) care se manifestă prin expectorație cu sânge.

4. (înv.) care este înclinat spre cruzime și vărsare de sânge; sângeros.

5. temperament ~ = temperament viu, impulsiv, mobil.

6. (var.) sanguinic, (înv.) sancvinic.