Dictionar

Rezultate secundare (Impus):

împușcat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (împușca)

1. care a fost omorât sau rănit cu proiectilul tras de o armă de foc.

2. care a fost executat prin împușcare.

3. (expr.) a fugi ca ~ = a fugi, a se duce repede, ca glonțul.

4. (despre vopsele, tencuieli etc.) care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire et cetera; coșcovit, scorojit, cojit.

5. (despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie.


Afera

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. afférer)

1. a fi de datoria cuiva; a fi impus cuiva, vorbind despre o acuzație, o datorie, o responsabilitate; a incumba.


Amixie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.

2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.


Aporta

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporter)

1. (despre câini) a aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat.


Cotă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărţeli.

2. parte dintr-un tot căreia i se o anumită destinaţie; cotă-parte, participaţie.

3. contribuţie obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene şi preţuri fixate de el.

4. document de referinţă care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotaţiile unei zile.

5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.

6. altitudine a unui punct faţă de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.

7. nivelul la care navighează un submarin.

8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spaţiu.

9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcţii indicate pe un desen.

10. semn în cifre şi litere care arată locul unor cărţi, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.


Dictatorial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dictatorial)

1. care se referă la dictatură; care este specific dictaturii; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.

2. care ține de dictator; care este specific dictatorului; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.

3. care este impus cu forța; autoritar.

4. (figurat) care nu admite nicio replică.

5. (antonime) democratic, liberal.


Fascism

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fascismo, fr. fascisme)

1. ideologie ultrareacţionară şi mişcare politică totalitară de extremă dreaptă, impusă de regimul instaurat de Mussolini în Italia şi, ulterior, de Hitler, în Germania.