Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inadéquat)
1. nepotrivit, necorespunzător; neadecvat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquat, lat. adaequatus)
1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antithrombine)
1. (med.) substanță din sânge capabilă să inactiveze trombina.
2. (med.) inhibitor fiziologic major al coagulării; anticoagulant natural sintetizat în ficat, care ajută la prevenirea formării inadecvate a cheagurilor de sânge.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. inadequation)
1. caracterul a ceea ce este inadecvat; lipsă de adecvare; neconcordanţă, nepotrivire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. levizna)
1. concepţie şi practică radicală în mişcarea comunistă şi muncitoarească, tinzând să aplice inadecvat principiile şi învăţătura comunistă.
2. faptă, manifestare etc. de stânga.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. hărțui)
1. acțiunea de a (se) hărțui; harță, hărțuială, hărțuit, încăierare.
2. desfășurare a unor atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a-i împiedica acțiunile.
3. necăjire a cuiva cu tot felul de neplăceri; cicălire, sâcâire.
4. (reg.) asmuțire a unui câine.
5. purtare a unor discuții repetate și contradictorii cu cineva.
6. ~ sexuală = comportament inadecvat prin care o persoană, angajator, angajat sau lucrător extern dintr-o companie, acționează în vederea obținerii favorurilor de natură sexuală în beneficiul propriu sau în beneficiul unei terțe părți.