Dictionar

Rezultate secundare (Inapt):

Inapt, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inapte)

1. nepotrivit facă ceva, îndeplinească un serviciu etc.


Inaptitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inaptitude)

1. lipsă de aptitudine; nepricepere.


Asistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assistance)

1. asistare.

2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.

3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).

4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.

5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.


Clasa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. classer)

1. tr. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare.

2. a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.

3. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care îndreptăţească continuarea investigaţiilor.

4. refl. a obţine un anumit loc într-un clasament.


Incapabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incapable)

1. care nu este în stare de a face ceva; care nu este capabil; necapabil.

2. care nu este apt, care nu este în stare sau care nu are posibilitatea de a face ceva; inapt, neapt.

3. (prin ext.) care nu are calitățile, aptitudinile necesare pentru o activitate, o stare, o funcție; nepregătit, nepriceput.

4. (jur.) lipsit de capacitatea legală pentru exercitarea anumitor drepturi.

5. (antonime) apt, capabil, competent.


Reforma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réformer, lat. reformare)

1. a îndrepta, a îmbunătăţi (o situaţie, o concepţie etc.).

2. a scoate din uz, a da la reformă (3).

3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoţându-l din evidenţele armatei.


Reformat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (reforma)

1. scos din uz ca inutilizabil.

2. (despre oameni; şi s. m.) scos din evidenţa armatei ca inapt.

3. care ţine de cultul religios protestant.

4. (s. m. f.) protestant calvin.


Reformă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réforme, germ. Reform)

1. transformare, reorganizare în domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structură.

2. mișcare social-politică și religioasă îndreptată împotriva feudalismului și a papalității, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante).

3. scoatere din evidență a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri.

4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar.