Rezultate secundare (Inapt):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inapte)
1. nepotrivit să facă ceva, să îndeplinească un serviciu etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inaptitude)
1. lipsă de aptitudine; nepricepere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assistance)
1. asistare.
2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.
3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).
4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.
5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. classer)
1. tr. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare.
2. a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.
3. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptăţească continuarea investigaţiilor.
4. refl. a obţine un anumit loc într-un clasament.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incapable)
1. care nu este în stare de a face ceva; care nu este capabil; necapabil.
2. care nu este apt, care nu este în stare sau care nu are posibilitatea de a face ceva; inapt, neapt.
3. (prin ext.) care nu are calitățile, aptitudinile necesare pentru o activitate, o stare, o funcție; nepregătit, nepriceput.
4. (jur.) lipsit de capacitatea legală pentru exercitarea anumitor drepturi.
5. (antonime) apt, capabil, competent.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réformer, lat. reformare)
1. a îndrepta, a îmbunătăţi (o situaţie, o concepţie etc.).
2. a scoate din uz, a da la reformă (3).
3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoţându-l din evidenţele armatei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (reforma)
1. scos din uz ca inutilizabil.
2. (despre oameni; şi s. m.) scos din evidenţa armatei ca inapt.
3. care ţine de cultul religios protestant.
4. (s. m. f.) protestant calvin.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réforme, germ. Reform)
1. transformare, reorganizare în domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structură.
2. mișcare social-politică și religioasă îndreptată împotriva feudalismului și a papalității, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante).
3. scoatere din evidență a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri.
4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar.