Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incitabilité)
1. stare de incitare; însuşirea a ceea ce este incitabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incitation, lat. incitatio)
1. incitare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (asmuți)
2. îndemnare a câinilor să atace; (prin ext.) întărâtare a câinilor.
3. (fig.) instigare a cuiva la acțiuni violente.
4. (fig.) incitare la ceartă sau revoltă.
6. (sin.) asumuțare, asumuțat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (asmuți)
1. acțiunea de a asmuți; asmuțire.
2. îndemnare a câinilor să atace; (prin ext.) întărâtare a câinilor.
3. (fig.) instigare a cuiva la acțiuni violente.
4. (fig.) incitare la ceartă sau revoltă.