Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incorrigible)
1. care nu se (mai) poate îndrepta, corija; care persistă în greșelile, erorile sale.
3. (antonime) curabil, corigibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. incorrigibilité)
1. neputința de a se corija, de a se îndrepta.
2. caracter incorigibil (al unei persoane, al unui defect).
3. faptul de a persista în defecte, erori; persistență în greșeli.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corrigible)
1. care poate fi corijat; care poate fi îmbunătățit prin corectare; corijabil.
2. care se poate supune corectarii, rectificarii; corijabil.
3. (antonime) incorigibil, necorigibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. incorrigibilité)
1. neputința de a se corija, de a se îndrepta.
2. caracter incorigibil (al unei persoane, al unui defect).
3. faptul de a persista în defecte, erori; persistență în greșeli.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + corigibil)
1. care nu poate fi corectat; incorigibil.
2. care nu se corectează, care nu se amendează; incorigibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. corrigibilité)
1. calitatea unei persoane, a unui lucru corigibil; capacitatea de a fi corectat.
2. (antonim) incorigibilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. curabilité)
1. însușirea sau starea a ceea ce este curabil sau vindecabil.
2. (antonime) incurabilitate, incorigibilitate.