Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indécence, lat. indecentia)
1. caracter a ceea ce este indecent, care încalcă regulile pudorii.
2. caracterul a ceea ce este contrar moralei, bunelor obiceiuri.
3. acțiune, cuvânt, lucru contrar decenței, moralei etc.
4. comportament indecent; purtare necuviincioasă.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (grec. πόρνος + σκοπός)
1. privire necuviincioasă, indecentă.