Dictionar

Indefectibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indéfectible)

1. (despre sentimente) care durează pentru totdeauna, nedezminţit, neclintit, neslăbit.


Indefectibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indéfectibilité)

1. însuşirea de a fi indefectibil.


Indefectibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indéfectibilité)

1. însuşirea de a fi indefectibil.