Dictionar

Rezultate secundare (Independent):

Independent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indépendant)

1. adj. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom.

2. ~ de = fără a ține seama de...

3. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale.

4. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii.


Independent; autonom

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT independens

2. FR indépendant

3. EN independent; autonomous

4. DE selbständig

5. RU сaмостоятельный

6. HU független, autonóm


Independenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indépendance)

1. drept al unui stat la existență și dezvoltare liberă, fără amestec din afară, de a-și hotărî singur soarta, de a-și alege, potrivit voinței și intereselor sale, calea de dezvoltare socială și politică.

2. stare de neatârnare economică și socială (a unei persoane, a unei clase sociale).

3. libertate sau înclinare de a face, sau de a privi ceva în mod independent.

4. proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte.


Independentism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. indépendantisme)

1. revendicare de independență a unui popor sau a unui teritoriu față de o entitate politică (țară, federație) de care este atașat.


Independentist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (cf. fr. indépendantiste)

1. I. care revendică independența, autonomia unui popor.

2. care privește independentismul.

3. II. susținător al independenței, al autonomiei politice.


Acosmism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acosmisme)

1. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu.


Agresiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.

2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.

3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.

4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.


Aligat

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. alligatum)

1. operă tipărită sau manuscrisă independentă, legată cu altele.


Apartament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. appartement, it. appartamento)

1. ansamblu de camere şi dependinţe care formează o locuință independentă într-un bloc sau imobil colectiv.


Argument

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argument, lat. argumentum)

1. dovadă (propoziţie, raţionament) pe care se întemeiază o demonstraţie; probă.

2. (mat.) element din domeniul de definiţie al unei funcţii; variabilă independentă.

3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.

4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fişier.


Aritmologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arithmologie)

1. studiu al proprietăţilor numerelor, independent de operaţiile care se pot efectua cu ele.