Dictionar

indestructibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indestructible)

1. care nu poate fi distrus; trainic, rezistent.
 

indestructibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indestructibilité)

1. calitatea sau starea a ceea ce este indestructibil, care nu poate fi distrus.
 

cimenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cimenter)

1. tr., refl. a (se) întări (cu ciment).
2. a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. pentru consolidare.
3. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida.
 

destructibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. destructible)

1. care poate fi distrus.
2. (var.) distructibil.
3. (antonim) indestructibil.
 

energetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énergétisme, rus. energhetizm)

1. orientare și concepție care considera energia ca sursă a lucrurilor, concepând-o ca o substanță indestructibilă, capabilă de diverse transformări.
 

firmware

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. firmware)

1. (inform.) microprograme elementare stocate în organele de memorie ale unui calculator, care nu se șterg, constituind pentru sistemele moderne o sursă indestructibilă deja elaborată.
 

indelebil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indélébile, lat. indelebilis)

1. indestructibil; de neșters.
2. (fig.) perpetuu.
 

indestructibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indestructibilité)

1. calitatea sau starea a ceea ce este indestructibil, care nu poate fi distrus.