Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. indiquer, lat. indicare)
1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala.
2. a recomanda, a prescrie (un tratament).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contre-indiquer)
1. a interzice ceva (unui bolnav); a da o indicaţie contrară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. indican)
1. (chimie) glucozidă conținută de plantele care furnizează indigoul.
2. (med.) substanță prezentă în urina omului în cazurile de insuficiență hepatică sau ca manifestare a bolii Hartnup.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indicanémie)
1. prezenţa indicanului în sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indicanurie)
1. prezenţa indicanului în urină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. indica)
1. acțiunea de a indica și rezultatul ei; arătare, semnalare; recomandare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indication, lat. indicatio)
1. îndrumare, informaţie, indiciu, lămurire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abréviatif)
1. care abreviază.
2. care indică o abreviere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. accelerando)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)
1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.
2. semn grafic care indică această intonaţie.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.