indispus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (indispune)

1. prost dispus, supărat.
2. uşor bolnav.
3. (despre femei) care este în perioada de menstruaţie.

dispus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dispune)

1. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru.
2. a fi bine ~ = a avea bună dispoziţie, a fi vesel.; (fig.) a fi uşor ameţit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus.

glumă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sl. glumŭ, bg. gluma)

1. scurtă povestire plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie; (învechit) glumie.
2. vorbă care provoacă râs.
3. faptă hazlie.
4. a lua (ceva) în ~ = a nu lua ceva în serios.
5. a lăsa ~ (la o parte) = a vorbi serios.
6. a nu ști (sau a nu înțelege) de ~ = se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când glumești cu el.
7. a nu-i arde (cuiva) de ~ = a fi supărat, indispus etc.
8. nu-i (de) ~ = e un lucru serios.
9. a se îngroșa ~ma = se spune despre o situație care a început ca o glumă și s-a transformat în ceva serios sau periculos.
10. în (sau din ori, rar de) ~ = fără intenții rele.
11. faptă hazlie, poznă, șotie, păcăleală.

piocit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (v. pioci)

1. care vorbește subțire, pițigăiat.
2. care vorbește încet, slab, stins
3. bleg.
4. indispus.

voios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (voie + -os)

1. plin de voie bună; bucuros, vesel, bine dispus.
2. (antonime) abătut, indispus, întristat, supărat, trist.