indolent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indolent, lat. indolens)

1. (om) lipsit de energie; leneș, nepăsător.

indolență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indolence, lat. indolentia)

1. nepăsare, apatie, lene.

alegru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allègre)

1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.

apatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.

atentist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. attentiste)

1. I. referitor la atentism, propriu atentismului.
2. care adoptă sau susține o politică de tergiversare și de oportunism.
3. care așteaptă indolent sau precaut succesiunea evenimentelor.
4. II. adept al atentismului; persoană care practică o politică de tergiversare și de oportunism.

comod, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commode, lat. commodus)

1. ușor de întrebuințat; plăcut, confortabil.
2. liniștit, tihnit.
3. (peior.; despre oameni) care nu vrea să facă eforturi; leneș, indolent.

delăsător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (delăsa + -tor)

1. (cel) care se delasă; neglijent, indolent.

inerție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inertie, lat. inertia)

1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie.
2. ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
3. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
4. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
5. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie.