Dictionar

Rezultate principale (Induce):

Induce

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. inducere)

1. a împinge, a îndemna pe cineva facă ceva; a incita; a determina.

2. a ~ în eroare = a înşela.

3. (log.) a face un raţionament inductiv.

4. a produce o inducţie electromagnetică.

5. a produce, a cauza, a provoca.


Rezultate secundare (Induce):

Aloxan

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alloxane, engl. alloxan)

1. (biochimie) produs de oxidare a acidului uric cu acțiune distructivă asupra celulelor pancreatice (capabil de a induce diabet).


Autoantigen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. auto-antigène)

1. antigen constitutiv al celulelor care induce producerea de autoanticorpi.

2. antigen propriu organismului, care stimulează sistemul imunitar, și poate provoca boli autoimune.


Deduce

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. deducere, după fr. déduire)

1. a raționa printr-o serie de propoziții care decurg riguros unele din altele, mergând de la cauză la efect, de la principiu la consecință, de la general la specific; a face o deducţie.

2. (înv.) a scădea o cantitate din alta; a scădea o sumă dintr-un total de plătit.

3. (antonime) a induce, a adiționa.


Dezinforma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désinformer)

1. a informa greşit, în mod intenţionat, tendenţios; a induce în eroare.


Electroconvulsivant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. électroconvulsivante)

1. (med.) convulsivant electric.

2. (med.) terapie = metodă modernă care folosește electroșocuri și induce o lobotomie fără operație invazivă.


Eroare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. erreur, lat. error)

1. lipsă de concordanță între percepții și realitatea obiectivă; cunoștință falsă, denaturată; greșeală.

2. a induce (pe cineva) în ~ = a amăgi, a înșela.

3. (jur.) reprezentare greșită asupra unei situații de fapt, ori asupra existenței unui act normativ.

4. diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi.