Dictionar

Rezultate secundare (Inerent):

Inerent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inhérent, lat. inhaerens)

1. (şi adv.) care prin natura sa este legat de ceva, care aparţine în mod firesc la ceva.


Inerenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inhérence)

1. calitatea, starea a ceea ce este inerent.

2. caracteristică a unei relaţii de reciprocitate între două categorii sintactice presupuse în cadrul aceleiaşi unităţi.


Fetişism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétichisme)

1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor.

2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente.

3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată.

4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite.


Funcție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fonction, lat. fonctio, -onis)

1. activitate care tinde spre un anumit scop.

2. activități specifice atașate ființei umane, naturii sale, sexului său, personalității sale (ex. ~a maternă).

3. activități atașate ființei umane ca membru al unei societăți (ex. ~ politică).

4. activități specifice, de natură profesională, atașate unei persoane.

5. activitate, atribuție determinată, legată de un loc de muncă, de un birou.

6. ansamblu de obligații și îndatoriri inerente exercitării unei activități administrative.

7. (prin ext.) însărcinare, slujbă.

8. ~ publică = funcție exercitată în cadrul unei administrații, unei organizații dependentă de stat.

9. (biologie) ansamblu de proprietăți active ale unui organ (ex. ~a de reproducere).

10. (biologie) activitate la care un organ este adaptat datorită structurii sale.

11. (matem.) relație între două mulțimi de elemente X și Y care asociază fiecărui element al lui X un element al lui Y (mulțimea X se numește domeniu și mulțimea Y se numește codomeniu).

12. (logică) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.

13. (mat., log.) relație constantă între două sau mai multe variabile, astfel încât orice modificare a valorii uneia corespundă în mod regulat unei modificări a valorii celorlalte.

14. (programare) transformarea unui obiect într-un alt obiect; (în special) subrutină care returnează un rezultat.

15. (gramatică) relații reciproce între termenii unei propoziții și care asigură echilibrul acesteia.

16. (gramatică) relație gramaticală pe care elementele unei structuri (categoriile) o întrețin între ele.

17. (muzică) locul unui acord într-o suită sau o serie muzicală, constând de obicei din tonică, subdominantă și dominantă.

18. (glosematică) orice relație între doi termeni.

19. (psihologie) ansamblu de operații la care pot contribui activitățile noastre psihice și care sunt caracteristice acestora.

20. (chimie) grup remarcabil de atomi care are o reactivitate specială în interiorul unei molecule.

21. (loc.) în ~ de = în raport cu cineva sau ceva care poate varia.

22. (loc.) a fi în ~ de = a fi în raport, în relație cu cineva sau ceva care poate varia.

23. (var.) funcțiune.


Inerenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inhérence)

1. calitatea, starea a ceea ce este inerent.

2. caracteristică a unei relaţii de reciprocitate între două categorii sintactice presupuse în cadrul aceleiaşi unităţi.


înnăscut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. inné)

1. care se naște cu noi, este ereditar și determinat la naștere, chiar dacă se manifestă după naștere; congenital.

2. (filosofie) care este inerent minții umane și nu dobândit prin experiență.

3. (antonim) dobândit.


Vegan, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. vegan)

1. I. (despre produse, alimente etc.) care nu conțin produse de origine animală (carne, ouă, lapte, piele etc.) sau se obțin prin exploatarea animalelor.

2. (despre persoane) angajat evite orice produs sau practică care implică în mod inerent utilizarea animalelor.

3. II. persoană care nu consumă și nu folosește produse de origine animală.