Rezultate secundare (Inert):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inerte, lat. iners)
1. nemişcat, neînsufleţit, mort.
2. moale, molâu, lipsit de vigoare.
3. (fiz.) cu inerţie; referitor la inerţie.
4. (chim.; despre elemente, substanţe) lipsit de reactivitate faţă de alte substanţe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. inerziale)
1. (fiz.) referitor la inerţie, de inerție.
2. sistem ~ = sistem de referinţă în raport cu care se verifică principiul inerţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inertie, lat. inertia)
1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie.
2. ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
3. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
4. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
5. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aboulie)
1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)
1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)
1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argon)
1. gaz inert, incolor şi inodor, folosit la umplerea becurilor şi a tuburilor luminescente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atonie, gr. atonia)
1. diminuare a elasticităţii ţesuturilor; lipsă de vitalitate.
2. (fig.) inerţie morală sau intelectuală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bronchoplégie)
1. (med.) paralizie a bronhiilor care își pierd abilitățile motorii, devenind inerte, imobile.