inferioritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infériorité)

1. situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj.

comparativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comparatif, lat. comparativus)

1. bazat pe comparație; pentru o comparație.
2. metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparație, structura gramaticală a limbilor înrudite.
3. (gram.) grad ~ (și s. n.) = formă a adjectivului și a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte.

complex, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. complexe, lat. complexus)

1. adj. format din mai multe părți; care întrunește mai multe idei, elemente, unități etc.
2. (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar.
3. s. n. întreg format din mai multe elemente.
4. ansamblu de unități (comerciale, industriale, sportive).
5. (constr.) îmbrăcăminte de etanșare din mai multe straturi izolate.
6. (med.) ansamblu de reprezentări și amintiri cu o puternică valoare sau semnificație afectivă.
7. ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii.

complexa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. complexer)

1. a crea complexe, a consolida un sentiment de inferioritate; a inhiba.
2. (antonim) a se decomplexa.

complexat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. complexé)

1. (cel) care suferă de complexe, în special de un complex de inferioritate.

dezavanta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désavantager)

1. a pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj; a prejudicia.

handicap

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. handicap)

1. (sport) avantaj acordat unui concurent mai slab într-o competiție pentru a avea șanse egale.
2. totalitatea punctelor cu care o echipă sau un concurent a fost pus în inferioritate de adversar.
3. dezavantaj care pune pe cineva în stare de inferioritate.
4. deficiență fizică.