OK
X
infirmare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (infirma)
1.
acțiunea
de
a
infirma.
2.
(jur.)
înlăturare
a
unui
act
al
organelor
de
anchetă
penală
sau
a
unui
mandat
de
către
organele
ierarhice
superioare.
confutație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. confutatio, fr. confutation)
1.
act
de
respingere
sau
infirmare;
discurs
sau
scriere
de
refutare;
refutație.