Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inflorescence)
1. mod de dispunere a florilor pe tulpină sau pe ramurile plantei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amarante, lat. amarantus)
1. plantă erbacee cu inflorescenţă în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albeIadj. inv., s. n. (colorant) roşu-violet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. amento, lat. amentum)
1. inflorescenţă racemoasă cu flori mici, unisexuate; mâţişor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amentiforme)
1. (despre inflorescență) în formă de ament, de mâțișor; amentaceu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthode)
1. (bot.) inflorescență alcătuită din flori sesile înghesuite unele în altele; calatidiu, capitul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. botryocyme)
1. inflorescenţă cu ramificaţiile principale cimoase, iar cele secundare recemoase.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bractée)
1. (bot.) frunză sau frunzișoară, deseori colorată, care însoțește o floare sau o inflorescență.
2. (bot.) frunzuliță verde sau divers colorată, aflată la baza pedunculului floral.