Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. informathèque)
1. (biblioteconomie) locul în care o persoană poate accesa liber resurse digitale locale sau în rețea; bancă de date, de informaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. informatique)
1. adj. referitor la informatică.
2. s. f. ştiinţă aplicată care studiază prelucrarea informaţiilor (2) cu ajutorul sistemelor automate de calcul.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. informaticien)
1. specialist în informatică, știință care se ocupă cu studiul prelucrării informației cu ajutorul sistemelor automate de calcul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. information, lat. informatio)
2. lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă.
3. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol.
4. teoria ~i = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor.
5. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. informating)
1. ansamblu de activităţi cu caracter de servicii în domeniul informaticii, prestate de firme specializate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. informational)
1. referitor la informaţie, care conţine informaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)
1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adressable)
1. (inform.; despre o memorie) care permite a se ajunge direct la singura informaţie căutată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adresabil + -itate)
1. grad de solicitare.
2. calitatea de a se adresa unei mase largi.
3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.
4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.
5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)
1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aerogeologie)
1. culegere de informaţii geologice cu avionul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)
1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.