Dictionar

Rezultate principale (Inhiba):

Inhiba

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inhiber, lat. inhibere)

1. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacţie chimică.

2. refl a se abţine, a se reţine.


Rezultate secundare (Inhiba):

Dezinhiba

Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + inhiba)

1. tr., refl. a(-şi) înlătura starea de inhibiţie.


Inhibant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. inibante)

1. care inhibă; inhibitor.


Afonie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphonie, cf. gr. aphonia)

1. (med.) pierderea vocii rezultată din paralizia, deteriorarea sau inhibarea organelor aparatului fonator; pierdere patologică a vocii.

2. (fig.) răguşeală.


Algistatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. algistatique)

1. (substanţă) care inhibă dezvoltarea algelor.


Amensal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amensal)

1. (despre organisme) inhibat în creştere de o altă specie.


Antiagregant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + agregant)

1. (medicament) care inhibă agregarea trombocitelor.


Antibiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antibiotique)

1. s. n. substanţă organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi.

2. adj. referitor la antibiotic (I).

3. (biol.) care inhibă activitatea unor specii.


Antienzimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antienzyme)

1. substanţă care inhibă acţiunea unei enzime.