inhiba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. inhiber, lat. inhibere)

1. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacţie chimică.
2. refl a se abţine, a se reţine.

dezinhiba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dez- + inhiba)

1. tr., refl. a(-şi) înlătura starea de inhibiţie.

inhibant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după it. inibante)

1. care inhibă; inhibitor.

inhibat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (inhiba)

1. (despre acțiuni etc.) care este frânat, împiedicat, încetinit în desfășurare.
2. (despre oameni) care nu se manifestă spontan, care are rețineri; reținut.
3. (antonim) dezinhibat.

afonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aphonie, cf. gr. aphonia)

1. (med.) pierderea vocii rezultată din paralizia, deteriorarea sau inhibarea organelor aparatului fonator; pierdere patologică a vocii.
2. (fig.) răguşeală.

algistatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. algistatique)

1. (substanţă) care inhibă dezvoltarea algelor.

amensal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amensal)

1. (despre organisme) inhibat în creştere de o altă specie.

antiagregant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + agregant)

1. (medicament) care inhibă agregarea trombocitelor.

antibiotic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antibiotique)

1. I. care împiedică dezvoltarea diverșilor microbi sau îi distruge; (biol.) care inhibă activitatea unor specii.
2. II. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi.
3. substanță produsă de organisme vegetale sau animale, sau reprodusă prin sinteză, și care, la doze foarte mici, are proprietatea de a inhiba creșterea sau chiar distrugerea bacteriilor și microorganismelor.
4. ~e beta-lactamice (sau beta-lactamine) = clasă de antibiotice care conțin un nucleu de beta-lactamă în molecula lor; în această categorie sunt incluse penicilinele, cefalosporinele, monobactamele și carbapenemele.

antienzimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antienzyme)

1. substanţă care inhibă acţiunea unei enzime.