Dictionar

Rezultate principale (Inocula):

Inocula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inoculer, lat. inoculare)

1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza.

2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc.


Rezultate secundare (Inocula):

Inoculabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inoculable)

1. care poate fi inoculat.


Inoculare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inoculatio

2. FR inoculation; lardage

3. EN inoculation; spawning

4. DE Einimpfung; Impfung; spicken; ansetzen (eine Kultur)

5. RU зaсев; инокуляция; посев; высев

6. HU oltás, beoltás, becsepegtetés, inokuláció


Inoculaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inoculation, lat. inoculatio)

1. acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculare.

2. (med.) introducere în organism a unei substanțe care conține germenii unei boli.

3. (med.) pătrunderea unui microorganism patogen în organism printr-o rană cutanată sau mucoasă.

4. (fig.) sădire în mintea cuiva, încetul cu încetul, a unor idei, concepții etc.

5. (var.) (înv.) inoculațiune.


Anizeiconie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aniséiconie)

1. inegalitate a imaginilor retiniene binoculare.


Biomicroscop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biomicroscope)

1. microscop în biomicroscopie.

2. (oftalmologie) microscop binocular utilizat pentru examinări oculare.


Cheiroscop

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chéiroscope)

1. aparat pentru reducerea vitezei binoculare şi a capacităţii de fuziune.


Chiasm

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare)

1. figură de stil constând în aşezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză.

2. semn în formă de χ (khi) care indică, pe marginea unui manuscris, un pasaj dezaprobat.

3. (anat.) încrucișare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare; chiasmă.


Colposcop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. colposcope)

1. (med.) instrument optic folosit în colposcopie; microscop binocular stereoscopic care permite examinarea uterului și a vaginului.


Cutireacţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cuti-réaction)

1. test de stabilire a sensibilităţii unui individ faţă de o anumită substanţă (microbi, toxine) prin inocularea în piele a unei mici cantităţi din această substanţă.