Insistent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insistant, it. insistente)

1. (şi adv.) stăruitor, perseverent.

---

Insistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insistance, it. insistenza)

1. stăruinţă, perseverenţă.

2. (spec.) rugăminte, cerere insistentă.

---

Adjuraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adjuration, lat. adiuratio)

1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te.

2. rugăminte insistentă.

---

Adulator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. adulateur)

1. (persoană) care adulează cu insistență, adesea din josnicie sau interes propriu; linguşitor.

---

Agasa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.

2. (antonim) a calma.

---

Asalta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. assaltare)

1. a da un asalt.

2. (fig.) a copleşi cu insistenţe, cu cereri.

---

Asasina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assassiner)

1. a comite un asasinat.

2. (fam.) a plictisi în cel mai înalt grad (cu insistenţele).

---

Asiduitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiduité, lat. assiduitas)

1. stăruinţă, sârguinţă.

2. perseverenţă, insistenţă.

---