Dictionar

Rezultate principale (Instituţie):

Instituţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. institution, lat. institutio)

1. formă de organizare a unor raporturi sociale, parte a suprastructurii.

2. organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care desfăşoară o anumită activitate.

3. aşezământ.


Rezultate secundare (Instituţie):

Abaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.

2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.

3. mănăstire catolică unde se află această instituție.

4. stăreție.

5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.


Aboli

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică).


Academie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.

2. instituţie de învăţământ superior.


Acta

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acta)

1. pl. colecţie de documente, registre etc.

2. titlu al unor periodice, colecţii de lucrări ştiinţifice publicate de o societate, de o instituţie.


Acvariu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. aquarium, it. acquario)

1. vas, bazin în care se ţin animale şi plante acvatice.

2. sală, clădire care îl adăposteşte.

3. instituţie ştiinţifică specializată în studiul animalelor acvatice.


Adjunct, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint)

1. (persoană) cu funcţie imediat subordonată unui conducător de instituţie etc.