Dictionar

Rezultate principale (Instrui):

Instrui

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. instruire, lat. instruere)

1. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-şi) îmbogăţi cunoştinţele, a învăţa.

2. tr. a transmite ostaşilor cunoştinţele de teorie şi practică militară.

3. (jur.) a face instrucţia unui proces.


Rezultate secundare (Instrui):

Autoinstrui

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + instrui)

1. a dobândi cunoștințe sau abilități din proprie inițiativă, în afara școlii și fără profesori; a se instrui singur.


Amarina

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.


Autodidact, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodidacte)

1. cel care a învăţat sau s-a instruit singur, fără profesor.


Autodidactic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. autodidaktisch, fr. autodidactique)

1. referitor la autoeducare, autoformare sau autoinstruire.

2. de, sau referitor la, autodidact; propriu autodidactului.


Autoinstrui

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + instrui)

1. a dobândi cunoștințe sau abilități din proprie inițiativă, în afara școlii și fără profesori; a se instrui singur.


Cateheză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catéchèse)

1. instruire religioasă prin întrebări şi răspunsuri.


Comando

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commando, germ. Kommando)

1. detaşament redus, instruit special pentru acţiuni dificile şi periculoase.