Dictionar

Rezultate secundare (Instrumentul):

Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Instrumental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. instrumental)

1. adj. (despre muzică) executat cu ajutorul instrumentelor.

2. complement circumstanțial ~ = complement care arată mijlocul prin care se îndeplinește o acțiune; propoziție (și s. f.) = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial instrumental.

3. (psih.; despre condiționări, obiecte, acte psihice) care servește drept mijloc pentru dezvoltarea unei acțiuni sau obținerea unui efect.

4. s. n. caz al flexiunii nominale în indo-europeană (transmis și în limba rusă) care arată instrumentul cu ajutorul căruia se realizează acțiunea verbului.


Preluda

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préluder, lat. praeludere)

1. a-şi încerca vocea sau instrumentul înainte de execuţia unei bucăţi muzicale.

2. (fig.) a întreprinde o acţiune preliminară.


Preludiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Präludium, it. preludio, fr. prélude)

1. exercițiu muzical pentru acordarea instrumentului sau pentru antrenarea mâinilor ori vocii; (p. ext.) improvizație muzicală preliminară.

2. parte introductivă a unei compoziții muzicale.

3. piesă care precedă o fugă, o tocată, un coral; prima parte a suitei.

4. compoziție muzicală instrumentală independentă, cu un caracter și o structură foarte variate.

5. lucrare simfonică, programatică.

6. ceea ce precedă, anunță (o acțiune).


Scriitură

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. écriture)

1. modalitatea de a scrie o operă beletristică, de a realiza actul scrisului.

2. artă scriitoricească.

3. aspect tehnic al unei compoziţii muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical.


Slap

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. slap)

1. (muz.) efect sonor prin lovirea coardelor contrabasului de gâtul instrumentului.