Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intégré)
1. inclus, înglobat într-un tot.
2. (electron.) circuit ~ = circuit cu multe elemente active şi pasive, realizat pe o placă subţire de siliciu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intégration, lat. integratio)
1. acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei; includere, înglobare.
2. reuniune a mai multor părți pentru a forma un întreg.
3. (mat.) calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale.
4. (sociologie) procesul prin care o persoană, sau un grup, devine parte a mediului, a societăţii în care trăiește.
5. fuzionare a unor întreprinderi economice.
6. capacitate a sistemului nervos de a realiza interacțiunea între diferite părți ale organismului, ca și între acesta și mediul ambiant.
7. integrare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. intégrationniste)
1. I. referitor la integrarea politică, economică sau rasială.
2. II. adept al integrării politice, economice sau rasiale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. integrativo)
1. care servește sau urmărește să completeze, care întregeşte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intégrateur)
1. adj. care integrează, armonizează diverse elemente într-un ansamblu unitar.
2. s. n. maşină de calcul pentru rezolvarea integralelor, a ecuaţiilor diferenţiale etc.
3. s. m. f. cel care lucrează la această maşină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglicisme)
1. cuvânt, expresie proprii limbii engleze; cuvânt pătruns într-o altă limbă şi încă neintegrat în aceasta.
2. caracteristică, obicei tipic englezesc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assimilable)
1. care poate fi asimilat; care este susceptibil de asimilare.
2. (politică) care este susceptibil să se integreze într-o societate, până la punctul de a se asemăna cu ceilalți.
3. care poate fi integrat într-un alt corp ierarhic prin echivalență.
4. (despre alimente) care este capabil de transformare organică.
5. (despre sol) elemente ~e = elemente din sol pe care plantele le pot absorbi și, după ce le-au supus transformărilor corespunzătoare, le pot incorpora în substanțele proprii.
6. (antonime) neasimilabil, inasimilabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbarisme, lat. barbarismus)
1. cuvânt, construcţie introduse într-o limbă străină fără a fi necesare şi neintegrate în limba care le-a împrumutat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. chip)
1. pastilă cu circuit integrat în procesul de miniaturizare a ordinatoarelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. chipcard)
1. card de plastic cu un cip integrat unde sunt stocate anumite informații; cartelă cu chip.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. chip)
1. bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat.