Rezultate principale (Intenţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intention, lat. intentio)
1. dorinţă, plan, gând de a întreprinde ceva.
2. (jur.) atitudine psihică a cuiva care-şi dă seama de caracterul ilicit al faptei sale.
Rezultate secundare (Intenţie):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)
1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. camoufler)
1. refl. a (se) ascunde vederii inamicului.
2. tr. a acoperi orice sursă de lumină pe timp de noapte.
3. (fig.) a ascunde, a deghiza (un plan, o intenţie etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (caricatură + -istic)
1. care exagerează unele trăsături (negative) cu intenţie satirică sau umoristică.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (foto- + amator)
1. fotograf care face poze din plăcere, pentru a-și aminti evenimentele, locurile et cetera, fără nicio intenție comercială; fotograf amator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idée, lat., gr. idea)
1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realității în conștiință; noțiune, concept.
2. a avea ~ = a avea cunoștințe (sumare), a fi informat despre...
3. gândire, concepție, fel de a vedea.
4. concepție de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc.
5. gând, opinie, părere, convingere, judecată.
6. ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva.
8. o ~ (de) = o cantitate mică, puțin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intentionnel, cf. it. intenzionale)
2. (despre un fapt) care este intenționat și dorit de autorul său, sau care este făcut intenționat, cu intenție, într-un scop anume.
3. (despre fapte penale) săvârşit cu intenţie; deliberat.