Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. intentionner, cf. it. intenzionare)
1. a avea intenția de a face ceva; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intentionnel, cf. it. intenzionale)
2. (despre un fapt) care este intenționat și dorit de autorul său, sau care este făcut intenționat, cu intenție, într-un scop anume.
3. (despre fapte penale) săvârşit cu intenţie; deliberat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Intentionalismus)
1. concepţie etică formalistă care susţine că orice activitate trebuie judecată numai după intenţiile urmărite şi nu după rezultatul ei.
2. sistem de gândire care readuce totul la intenționalitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intentionnalité)
1. caracter intențional al unei atitudini, al unui gând; intenție.
2. caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat; deliberare.
3. (psih.) caracter orientat către viitorul imediat al unor atitudini.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (intenționa)
1. existență a intenției cuiva de a face ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (intenţiona)
1. (și adv.) care se face cu o anumită intenție; cu premeditare; expres.
2. care are intenția, voința deliberată de a face cutare faptă; cu atenţie, voit, anume plănuit.
3. bine ~ = care are intenții bune.
4. rău ~ = care are intenții rele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. assassinat, it. assassinato)
1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.
2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baraterie)
1. prejudiciu adus unei nave prin încălcarea intenţionată a îndatoririlor de către comandant sau echipaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bloca)
2. (poligr.) culegere intenţionată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenţia corectorului.
3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăţilor din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituţii.
4. imposibilitate de funcţionare, de aplicare a unei reguli.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cancan)
1. vorbire rău intenționată, bârfe calomnioase care se răspândesc în societate.
2. (fam.) mult zgomot în jurul a ceva care nu valorează mare lucru.
3. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caricature, it. caricatura)
1. desen care reprezintă o persoană, o situaţie etc. exagerând intenţionat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative).
2. (fig.) imitaţie nereuşită, denaturată.