Dictionar

Rezultate secundare (Interlocutor):

Interlocutor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interlocuteur)

1. participant la o discuţie, la o conversaţie; conlocutor.


Interlocutoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interlocutoire)

1. (jur.) cu caracter de interlocuţiune; interlocutiv.


Alocutor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. allocutore)

1. cel căruia i se adresează o comunicare; destinatar, interlocutor.

2. (anton.) locutor.


Aposiopeză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)

1. reticenţă; întrerupere a vorbirii.

2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziţii sau fraze din cauza grabei, ori pentru interlocutorul poate înţelege singur ce ar mai urma se spună.


Aprobativitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. approbativité)

1. atitudine exagerată de a aproba (pe un interlocutor).


Cleuasm

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cléuasme, gr. kleuasmos)

1. figură de stil prin care cineva simulează își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles nu e vinovat.

2. figură retorică constând în practicarea autodeprecierii în speranța unei infirmări de către interlocutor.


Cognitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cognitif)

1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.

2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.

3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).

4. (lingvistică) funcție = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.

5. psihologie = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.

6. (psihologie) tulburare = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.

7. (psihologie) disonanță = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.

8. bulă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.

9. hartă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.


Colocutor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. collocutore)

1. cel care intervine într-un interviu, într-un dialog; interlocutor.