Rezultate secundare (Interlocutor):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interlocuteur)
1. participant la o discuţie, la o conversaţie; conlocutor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interlocutoire)
1. (jur.) cu caracter de interlocuţiune; interlocutiv.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. allocutore)
1. cel căruia i se adresează o comunicare; destinatar, interlocutor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)
1. reticenţă; întrerupere a vorbirii.
2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziţii sau fraze din cauza grabei, ori pentru că interlocutorul poate înţelege singur ce ar mai urma să se spună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. approbativité)
1. atitudine exagerată de a aproba (pe un interlocutor).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cléuasme, gr. kleuasmos)
1. figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat.
2. figură retorică constând în practicarea autodeprecierii în speranța unei infirmări de către interlocutor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cognitif)
1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.
2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.
3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).
4. (lingvistică) funcție ~ă = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.
5. psihologie ~ă = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.
6. (psihologie) tulburare ~ă = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.
7. (psihologie) disonanță ~ă = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.
8. bulă ~ă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.
9. hartă ~ă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. collocutore)
1. cel care intervine într-un interviu, într-un dialog; interlocutor.