Dictionar

interna

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. interner, it. internare)

1. (și refl.) a (se) instala în spital pentru tratament sau operație.
2. a încredința unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologică sau psihică.
3. a închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ținut sub supraveghere.
 

internaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cf. fr. internaliser)

1. a face intern; a realiza intern (ceea ce a fost încredințat anterior unor companii externe).
2. (antonim) a externaliza.
 

internalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. internalisation)

1. (economie) realizarea prin mijloace proprii a sarcinilor efectuate anterior de un prestator extern, cu scopul de a controla costurile si calitatea.
2. (antonim) externalizare.
 

internare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (interna)

1. acțiunea de a (se) interna și rezultatul ei; internat.
2. instalarea unui bolnav într-un spital pentru tratament; spitalizare.
3. închiderea (cuiva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ținut sub supraveghere (sau reeducare).
4. (concret.) fișă pe baza căreia cineva se poate interna într-un spital.
 

internat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. internat)

1. instituție anexă a unei școli care asigură elevilor locuință și masă.
2. stagiu de pregătire a studenților în medicină în practică retribuită în clinică sau spital.
 

internațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. international)

1. adj. care se petrece între națiuni.
2. referitor la raporturile dintre națiuni.
3. care privește toate națiunile; de importanță mondială.
4. s. m. f. participant la jocurile sportive internaționale.
5. s. f. asociație a partidelor și a organizațiilor clasei muncitoare din lumea întreagă.
6. competiție sportivă internațională.
 

internaționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. internationalisme)

1. solidaritate, cooperare între națiuni, popoare, țări, clase și partide independente, egale în drepturi, pe baza unor interese și vederi comune, în scopul sprijinului reciproc al progresului și păcii.
2. cuvânt internațional.
 

abdominoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominoscopie)

1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.
 

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
 

agrement

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrément)

1. plăcere, distracție, divertisment.
2. (jur.) consimțământ, încuviințare, acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice.
 

alertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
 

ambasador, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ambassadeur)

1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizație internațională.
2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj.
 

anarhosindicalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. anarho-sindikalist)

1. I. legat de anarhosindicalism.
2. II. susținător al anarhosindicalismului, curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului.