Rezultate principale (Interpela):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. interpeller, lat. interpellare)
1. a face o interpelare; (p. ext.) a cere cuiva să dea un răspuns, să-şi explice atitudinea.
Rezultate secundare (Interpela):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (interpela)
1. faptul de a interpela; (concretizat) conținutul unei interpelări; interpelație.
2. întrebare (adresată în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație referitoare la rezolvarea unei chestiuni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. interpellation, lat. interpellatio)
1. acțiunea de a interpela pe cineva și de a-i vorbi (într-o manieră bruscă și mai mult sau mai puțin vie); faptul de a fi așa interpelat; interpelare.
2. întrebare adresată unei persoane în timpul unui control al poliției sau al unui interogatoriu; (prin ext.) control care poate implica arestarea.
3. somarea unui martor, a uneia dintre părți pentru a explica adevărul sau falsitatea unui fapt.
4. cerere de explicații adresată de membrii parlamentului, în ședință publică, guvernului.
5. (var. înv.) interpelațiune, interpelățiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interpellateur)
1. cel care face o interpelare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. interpeller, lat. interpellare)
1. a face o interpelare; (p. ext.) a cere cuiva să dea un răspuns, să-şi explice atitudinea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (interpela)
1. faptul de a interpela; (concretizat) conținutul unei interpelări; interpelație.
2. întrebare (adresată în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație referitoare la rezolvarea unei chestiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interpellateur)
1. cel care face o interpelare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. interpellation, lat. interpellatio)
1. acțiunea de a interpela pe cineva și de a-i vorbi (într-o manieră bruscă și mai mult sau mai puțin vie); faptul de a fi așa interpelat; interpelare.
2. întrebare adresată unei persoane în timpul unui control al poliției sau al unui interogatoriu; (prin ext.) control care poate implica arestarea.
3. somarea unui martor, a uneia dintre părți pentru a explica adevărul sau falsitatea unui fapt.
4. cerere de explicații adresată de membrii parlamentului, în ședință publică, guvernului.
5. (var. înv.) interpelațiune, interpelățiune.