interpelare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (interpela)
Etimologie: (interpela)
1. faptul de a interpela; (concretizat) conținutul unei interpelări; interpelație.
2. întrebare (adresată în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație referitoare la rezolvarea unei chestiuni.