Rezultate principale (Interpreta):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. interpréter, lat. interpretari)
1. a explica, a lămuri un text, o lege etc.
Rezultate secundare (Interpreta):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interprétable)
1. care se poate interpreta; echivoc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (interpreta)
1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare.
2. comentare și explicare critică a unui text (vechi).
3. act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic.
4. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT interpretatio
2. FR interprétation
3. EN interpretation
5. RU истолковaние
6. HU értelmezés; kommentálás, magyarázás
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (vb. interpreta)
1. I. (despre un lucru, un fenomen etc.) căruia i s-a dat un anumit sens.
2. (despre un text) comentat și explicat.
3. (despre o operă muzicală, dramatică, literară etc.) al cărui conținut a fost redat prin mijloace adecvate.
4. (despre un rol într-o piesă, întru-un film etc.) jucat.
5. (despre o bucată muzicală) cântat.
6. II. acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr interpretation; lat interpretatio, -onis)
1. acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretare.
2. acțiunea de a traduce și rezultatul ei; traducere.
3. (var.) (înv.) interpretațiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interprétatif)
1. care interpretează; de interpretare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (actor + -ie)
1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actualisme)
1. principiu de cercetare şi interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (adult + -morfism)
1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulţilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aggogisch, /II/ germ. Agogik, it. agogica)
2. s. f. totalitatea modificărilor de tempo în procesul interpretării muzicale.
3. disciplină muzicologică care studiază nuanţarea mişcării.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibolique)
1. (filozofie) care este ambiguu, care poate fi interpretat în două moduri diferite.
2. (mineralogie) legat de amfiboli; care conține amfiboli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagogie)
1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric şi spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.