Dictionar

Rezultate secundare (Interzis):

Interzis, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. interdit)

1. care este oprit, care nu este permis; care a fost lovit de interdicție.

2. exclus dintr-o profesie, funcție; care nu este autorizat; neautorizat.

3. care este dezorientat, tulburat până la punctul de a nu ști ce spună; uimit, uluit.

4. (antonime) autorizat, îngăduit, permis.


Autoapărare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. autodéfense)

1. apărare personală, apărare prin mijloace proprii împotriva unui atac; (rar) autoapărat.

2. legitimă apărare, autorizare legală și imediată de a se apăra, inclusiv prin folosirea unor mijloace care ar fi interzise în alte circumstanțe.


Dispensă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispense)

1. scutire (de o obligaţie); exceptare de la o regulă.

2. permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege.


Ilicit, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. illicite, lat. illicitus)

1. I. interzis de lege; care nu este legal; (prin ext.) necinstit.

2. care este interzis de morală sau de lege.

3. (antonime) licit, legal, moral.

4. II. faptă penală, infracţiune, act de conduită contrar legii.


Index

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. index)

1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice.

2. ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă.

3. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise.

4. a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos.

5. s. m. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator.

6. degetul arătător.


Proscris, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (proscrie)

1. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat.

2. adj. (despre idei, acţiuni etc.) interzis, oprit.


Punalua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. Punalua/familie/)

1. a doua treaptă în evoluţia familiei primitive, în care era interzis incestul între generaţii.