Dictionar

Rezultate secundare (Intransigent):

Intransigent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intransigeant, it. intransigente)

1. care nu admite facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil.


Intransigenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intransigeance, it. intransigenza)

1. atitudine necruţătoare, refuz al compromisurilor.


Ayatolah

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ayatollah)

1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; şef al religiei mahomedane şiite; (fig.) despot.

2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.

3. (var.) ayatollah.


Culant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coulant)

1. cu care te poți înțelege ușor; indulgent, ușor acomodabil.

2. care dovedește amabilitate, dărnicie; generos, mărinimos.

3. (despre stil) ușor și natural; fluid, curgător.

4. (antonime) intransigent, exigent, rigid.


Inflexibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inflexible, lat. inflexibilis)

1. care nu se poate îndoi; neflexibil.

2. (fig.) neînduplecat, ferm, intransigent.


Inflexibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inflexibilité)

1. calitatea a ceea ce este inflexibil.

2. (fig.) fermitate, tărie, intransigenţă.


Radicalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Radikalist)

1. I. referitor la radicalism; care adoptă radicalismul.

2. se spune despre o persoană, atitudine etc. care nu acceptă niciun compromis.

3. II. adept al radicalismului.

4. persoană foarte intransigentă, care nu acceptă niciun compromis.


Radicaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. radicaliser, germ. radikalisieren)

1. a face devină, a deveni radical, intransigent; a revoluţiona.