Rezultate secundare (Intransigent):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intransigeant, it. intransigente)
1. care nu admite să facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intransigeance, it. intransigenza)
1. atitudine necruţătoare, refuz al compromisurilor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ayatollah)
1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; şef al religiei mahomedane şiite; (fig.) despot.
2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.
3. (var.) ayatollah.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coulant)
1. cu care te poți înțelege ușor; indulgent, ușor acomodabil.
2. care dovedește amabilitate, dărnicie; generos, mărinimos.
3. (despre stil) ușor și natural; fluid, curgător.
4. (antonime) intransigent, exigent, rigid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inflexible, lat. inflexibilis)
1. care nu se poate îndoi; neflexibil.
2. (fig.) neînduplecat, ferm, intransigent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inflexibilité)
1. calitatea a ceea ce este inflexibil.
2. (fig.) fermitate, tărie, intransigenţă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Radikalist)
1. I. referitor la radicalism; care adoptă radicalismul.
2. se spune despre o persoană, atitudine etc. care nu acceptă niciun compromis.
3. II. adept al radicalismului.
4. persoană foarte intransigentă, care nu acceptă niciun compromis.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. radicaliser, germ. radikalisieren)
1. a face să devină, a deveni radical, intransigent; a revoluţiona.