Dictionar

introducere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (introduce)

1. acțiunea de a (se) introduce.
2. parte introductivă (a unei opere etc.).
3. (muz.) secțiune cu caracter introductiv și tempo aparte a unei forme ciclice (sonată, cvartet, simfonie etc.).
4. parte de început în unele oratorii.
5. studiul pregătitor asupra noțiunilor elementare ale unei științe.
 

acetilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acétylation)

1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.
 

acilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acylation)

1. reacție chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic.
 

acupunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acupuncture)

1. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte.
 

aerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aera)

1. tratat prin introducere de aer.
2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.
3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spațial.
 

aerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aération)

1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilație.
2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz.
 

aerocistoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerocystoscopy)

1. examinare a vezicii urinare prin introducerea de aer, cu aerocistoscopul, pentru distensia organului.