Dictionar

introspecţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. introspection)

1. observare subiectivă a fenomenelor propriei conştiinţe; autoobservare, autoanaliză.
2. studiu psihologic bazat pe această metodă.
 

autoanaliza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + analiza)

1. a-și analiza propriile calități și defecte.
2. a se supune introspecţiei.
 

autoanaliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-analyse)

1. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine.
2. observație psihologică, analiză pe care subiectul o face asupra lui însuși; introspecţie.
 

comportamentism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. comportamentismo)

1. psihologie bazată în esență pe studiul comportamentului, reducându-l la un lanț de stimuli și răspunsuri, și respingerea introspecției; behaviorism.
 

introspectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. introspectif)

1. bazat pe introspecţie.
 

retrospecţiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétrospection)

1. privire, examinare retrospectivă.
2. formă a introspecţiei constând în evocarea trecutului, în scopul reexaminării unor fapte, unor trăiri.
 

comportamentilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. comportementalisme)

1. psihologie bazată în esență pe observarea comportamentului și respingerea introspecției ca metodă de analiză; behaviorism, comportamentism.