Rezultate secundare (Inventat):
Parte de vorbire: s.f. (s.m. inventator)
Origine: (cf. fr. inventrice)
1. femeie care a realizat una sau mai multe invenții.
2. (prin ext.) creatoare, care reînnoiește, mărește sau modifică știința sau arta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (inventa + -tor)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bertillonage, cf. Bertillon - criminalist francez)
1. metodă de identificare a criminalilor bazată pe măsurători antropometrice, inventată de Alphonse Bertillon în jurul anului 1880.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brevet)
1. document cuprinzând titlul, distincţia, calitatea acordate de o autoritate (de stat) şi care presupune anumite drepturi.
2. ~ de invenţie = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaşte dreptul de a exploata în exclusivitate invenţia, un anumit timp; patentă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. dantismo)
1. studiu al vieții și operei lui Dante Alighieri; dantologie.
2. cuvânt sau expresie inventată de Dante.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. fictional)
2. inventat sau conținând elemente inventate.
3. care există doar prin imaginație, care este ireal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invention, lat. inventio)
1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producție, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial.
3. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună.
4. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mensural/musik/ + -ism)
1. sistem de notaţie muzicală inventat de islamici, care permitea să fie definite exact raporturile de valoare (de durată a sunetelor) dintre o notă şi alta.