Dictionar

invitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invité)

1. persoană poftită undeva, solicitată să participe la ceva.
2. oaspete, musafir.
 

invitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invitation, lat. invitatio)

1. invitare.
2. bilet, scrisoare etc. prin care cineva este solicitat să participe la o solemnitate, la un spectacol etc.
 

accidențe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akzidenzen)

1. lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, invitații, programe etc.).
 

avanti

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (it. avanti)

1. (fam.) exprimă o comandă de a înainta sau este o invitație de a intra când cineva bate la ușă; are adesea valoarea unui îndemn; înainte.
 

citație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. citation, lat. citatio)

1. înscris oficial prin care cineva este invitat să se prezinte înaintea unui organ judecătoresc sau de urmărire penală.
 

congres

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congrès, engl. congress, lat. congressus)

1. reuniune (inter)națională în care delegații și invitații dezbat probleme majore de ordin ideologic, politic, științific, profesional, cultural etc.
2. organ suprem de conducere al unor partide, organizații de masă și obștești.
3. denumire a parlamentului în unele țări.
4. denumire dată unor conferințe internaționale convocate pentru încheierea de tratate de pace.
5. denumire a unor partide politice.
 

consultant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. consultant, rus. konsultant)

1. specialist al unei instituții etc. care dă consultații.
2. profesor universitar pensionat care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și conduce doctoranzi.
3. specialist în consultanță.
4. fost sportiv invitat să comenteze un meci sau știri sportive.
 

decomanda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décommander)

1. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație).