Rezultate secundare (Involuntar):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. involontaire, lat. involuntarius)
1. care nu este rezultatul unui act voluntar; care se realizează fără participarea conștiinței sau a voinței; instinctiv, mașinal, mecanic.
2. (despre persoane) care, fără să vrea și împotriva voinței sale, acționează sau se află într-o anumită situație; forțat (ex. martor ~).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromiotonie)
1. contracţie involuntară la una din extremităţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embardée)
1. (marină) abatere involuntară de la drum a unei nave datorită vântului, curenților marini; mascadă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyotaxie)
1. (med.) convulsie involuntară a mușchilor; convulsiuni de origine reflexă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athétose)
1. tulburare motrice cu mişcări involuntare, lente, localizate mai ales în mâini şi picioare.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + accidenta)
1. a se accidenta involuntar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blépharospasme)
1. contracţie spasmodică, involuntară, a muşchiului orbicular al pleoapelor.