Dictionar

Democrat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.

2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.

3. care este membru al unui partid care revendică democrația.

4. partid ~ = partid cu orientare democrată.

5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.

6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.

7. ~ţi revoluţionari = ideologi şi militanţi ai revoluţiei burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desfiinţarea iobăgiei şi lichidarea rânduielilor feudale.

8. ~-creştin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creştinismului.

9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.


Feudalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. feudalismo, fr. féodalisme)

1. orânduire social-economică între sclavagism şi capitalism, în care baza relaţiilor de producţie o constituie proprietatea feudalului asupra pământului şi dependenţa personală a ţăranilor iobagi faţă de stăpânii feudali; orânduire feudală, feudalitate.


Rentă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rente)

1. plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul faţă de stăpânul său.

2. venit pe care îl aduce cu regularitate un bun (i)mobiliar şi care nu este legat de o activitae productivă a proprietarului.


Servaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. servage)

1. (în feudalism) starea de serv; iobăgie, şerbie.


Vecinătate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. vicinitas, -atis)

1. starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini.

2. loc vecin cu cineva sau cu ceva; împrejurime.

3. cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere (față de alții sau față de un loc dat).

4. stare de vecin; vecinie, rumânie, iobăgie.


Jeler

Parte de vorbire: s.m. (Transilv.; desuet; în Evul Mediu)
Origine: (magh. zsellér)

1. țăran fără pământ sau cu pământ puțin, care muncea pe moșiile nobililor, dar care nu avea regimul juridic al iobagilor.

2. om așezat pe moșia altuia; colonist.