Rezultate secundare (Ipocrit):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hypocrite)
1. (om) prefăcut, făţarnic, fals.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bigoterie)
1. caracter și atitudine de bigot; devotament excesiv (care nu se abate de la religie şi riturile ei), limitat și ipocrit; bigotism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cafard)
1. (om) ipocrit, prefăcut, făţarnic.
2. (fam.) denunţător, turnător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comédien)
2. (fig.) cel care simulează sentimente pe care nu le are; ipocrit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crocodile, lat. crocodilus)
1. reptilă mare, amfibie, din regiunile tropicale, cu corpul acoperit cu plăci osoase, cu coadă lungă şi cap alungit.
2. (fam.) lacrimi de ~ = plâns prefăcut, ipocrit.
3. dispozitiv de comandă automată pentru semnalizare, pe locomotiva unui tren în mers, a poziţiei semnalelor de acoperire a liniei.
4. (mar.) dispozitiv cu care se imobilizează o parâmă.
5. clemă pentru legături electrice provizorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escobar)
1. om care uzează de şiretlicuri; om viclean, chiţibuşar; ipocrit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. falsus, it. falso)
1. adj. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat.
2. care are numai aparența adevărului; contrafăcut, imitat; artificial.
3. (despre oameni) prefăcut, ipocrit.
4. (muz.) care sună contrar legilor armoniei.
5. s. n. neadevăr, contrafacere.
6. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc.