Dictionar

ireal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irréel)

1. care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic.
2. (despre verbe) care prezintă acțiunea ca pe o ipoteză nerealizată sau nerealizabilă.
 

irealism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irréalisme)

1. lipsa simțului realului.
2. tendință de exprimare în artă fără referire la realitate.
 

irealist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. irréaliste)

1. I. referitor la irealism (școală artistică care se străduiește să nu facă referire la realitate).
2. (cel) care este lipsit de orice simț al realității, care manifestă un spirit lipsit de realism.
3. II. adept al irealismului.
4. (antonim) realist.
 

irealitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irréalité)

1. caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce este opus realității.
 

irealizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irréalisable)

1. de nerealizat: nerealizabil.
 

areal 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. areale)

1. în afara realității; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic și cel real.
 

castel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. castellum, it. castello)

1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali.
2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei.
3. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave.
 

donchihotesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. donquichottesque)

1. referitor la personajul Don Quijote, de Miguel de Cervantes.
2. caracterizat prin donchihotism; irealizabil, de Don Quijote.
3. (var.) donquijotesc, donchijotesc, donchișotesc.
 

donchihotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. donquichottisme)

1. purtare extravagantă a unui om care urmărește scopuri irealizabile, pentru care desfășoară un eroism steril, în luptă cu obstacole imaginare.
 

enunțiativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énonciatif, lat. enuntiativus)

1. care conține o enunțare.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție afirmativă sau negativă care exprimă un fapt real, realizabil sau ireal; propoziție expozitivă.
 

fantasmagoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fantasmagorique)

1. care ține de fantasmagorie; fantastic, ireal.