Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/irriter, lat. irritare)
1. tr., refl. a (se) enerva, a (se) supăra.
2. tr. a produce o congestie, o inflamaţie uşoară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. iritis)
1. (med.) inflamația părții colorate a ochiului (a irisului) și se manifestă prin dureri locale, imposibilitatea de a suporta lumina, decolorare etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arsénopyrite)
1. minereu din care se obţine arsen prin încălzire în absenţa aerului; mispichel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chalcopyrote)
1. sulfură naturală de cupru şi fier.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irritable, lat. irritabilis)
2. supus iritaţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irritabilité, lat. irritabilitas)
1. însuşirea de a fi iritabil.
2. proprietate a materiei vii de a reacţiona la stimuli.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irritant)
1. care irită, supără; enervant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irritation, lat. irritatio)
1. iritare.
2. congestie, inflamaţie uşoară a unui organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamsite)
1. substanţă toxică de luptă, iritantă, strălucitoare.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agacer)
1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agaçant)
1. care agasează, care enervează.
2. care provoacă o senzație neplăcută sau o stare de iritare.
3. (antonime) agreabil, calmant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. asthme, lat. asthma „respirație dificilă”)
1. (med.) afecțiune respiratorie caracterizată în primul rând prin respirație grea, însoțită de un zgomot șuierător și accese de sufocare intensă.
2. (med.) dificultate de respirație care rezultă din diverse cauze.
3. ~ bronșic = astm datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică, o infecție pulmonară cronică, o iritație locală a aparatului respirator etc.
4. ~ cardiac = astm provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aviver)
1. a da unui material textil, unei piei o nuanţă mai vie prin tratarea cu anumite substanţe.
2. a face să sângereze feţele unei plăgi sau fistule.
4. (fig.) a învenina, a irita; a răscoli (o durere).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bilieux)
1. care prezintă o excesivă secreţie biliară.
2. (despre temperament) iritabil, nervos, irascibil.