Dictionar

Rezultate secundare (Ironic):

Ironic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ironique, lat. ironicus)

1. care ironizează, care exprimă ironie; înţepător.


Acerofobie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acerophobia)

1. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.


Apologism

Parte de vorbire: s.
Origine: (apologie + -ism)

1. discurs cu nuanţă ironică, în care oratorul face adversarului o concesie fără valoare.


Caustic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)

1. adj. (despre substanţe) care distruge ţesuturile animale şi vegetale.

2. (fig.) muşcător, ironic, răutăcios, satiric.

3. s. f. pată luminoasă obţinută într-un sistem optic.


Causticiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (caustic + -iza)

1. a caustifica.

2. (fig.) a da un caracter ironic, incisiv.


Democratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocrature)

1. denumire ironică a unei politici care combină avantajele democraţiei cu dezavantajele dictaturii a unui sistem totalitar, intolerant.


Elucubraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. élucubration, lat. elucubratio)

1. lucrare compusă cu multă osteneală şi răbdare, lucrând ziua şi noaptea; elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrare.

2. expunere haotică; divagație.

3. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrare.

4. (depr.) combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie.