istoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. historique, lat. historicus, it. istorico)

1. adj. care ține de domeniul istoriei, referitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc.
2. care se schimbă în cursul istoriei.
3. corespunzător faptelor din istorie; real.
4. cronologic.
5. s. n. expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunțit.
6. s. m. specialist în istorie; istoriograf.

istoricism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. istoricism, germ. Historizismus)

1. principiu al explicării fenomenelor care fac obiectul științelor naturii sau al științelor sociale, exclusiv prin geneza și evoluția lor.
2. morfologism.

istoricist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. istoricist)

1. referitor la istoricism.

istoricitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. historicité)

1. caracter al unui fapt, al unei persoane care aparține istoriei; caracter istoric.
2. caracter a ceea ce a apărut sau s-a dezvoltat de-a lungul istoriei, care a existat efectiv, spre deosebire de ceva natural sau universal.
3. (psihologie) mulțimea factorilor care alcătuiesc istoria unei persoane și care îi condiționează comportamentul într-o situație dată.

istoriciza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. istoricize)

1. a da un caracter istoric.

pseudoistoric

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. pseudohistorique)

1. termen care se referă la o abordare care pretinde că prezintă fapte istorice, dar este de fapt părtinitoare sau distorsionată; fals istoric.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

anale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. annales)

1. scriere istorică în care evenimentele sunt consemnate an de an.
2. publicație științifică periodică.

analepsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. evocare ulterioară a unui eveniment istoric.

analist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. annaliste)

1. persoană care scrie anale istorice.

anamnezic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anamneză + -ic)

1. referitor la anamneză, la istoricul medical al unui pacient; anamnestic.

anistoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (an- + istoric, cf. fr. anhistorique)

1. situat în afara realităților concret-istorice.
2. fără a ține cont de istorie, de contextul istoric.